Elementele din piatră se degradează in timp. Expunerea lor timp îndelungat, în spatiu deschis, face ca procesul de degradare, de la punerea lor în operă, să continue.
De obicei apar deprecieri la nivelul structurii pietrei, fisuri, fragmentări ale corpului petrografic şi desprinderi prin exfoliere paralelă faţă de substratul de bază (aspect solzos).
Acțiunile vântului şi apei duc la eroziuni si pierderi masive de materie, implicit la pierderea detaliilor. Poluarea este un alt agent distrugător prezent mai ales în marile oraşe, unde aerul conține numeroase substanţe dăunătoare, cum ar fi unii compuşi sulfuroşi, printre care, hidrogenul sulfurat care acţionează asupra pietrei ducând la formarea crustei negre prezentă şi ea pe suprafeţe mai mici.
Factorii atmosferici, umiditatea şi căldura, favorizeaza un atac biologic masiv format din fungi şi licheni, pietrele fiind acoperite de aceștia în mare parte. De asemenea mai pot fi si depunerile de praf, mici pete de vopsea şi alte materiale apărute accidental pe suprafaţa pietrelor.
Biocidare
Ţinând cont de starea de conservare a elementelor litice, se poate începe initial cu procesul de restaurare cu biocidare. Biocidarea se poate face în mai multe etape, folosind „Biotin T” (solubil în apă demineralizată) în concentraţie de 1-3%, prin aplicări repetate. Pentru îndepărtarea fungilor şi a lichenilor se acţioneaza mecanic folosindu- se betişoare de bambus şi bisturie.
Curățarea elementelor litice
Urmeaza curăţarea suprafeţei pietrei de depunerile aderente prin procedeul de microsablare. Pentru aceasta se fac mai întâi teste care sa stabilească nivelul de curăţare a pietrei pentru ca aceasta să nu fie afectată.
Repararea elementelor litice
Înaintea începerii operațiunii de consolidare zona trebuie sa fie bine curăţată de praf şi alte impurităţi şi apoi se aplica de-a lungul fisurilor (prin metoda injectării), apă alcoolizată pentru degresarea suprafeţei şi o mai bună pătrundere şi aderare a consolidantului.
După ce se repoziționează atent, fragmentele desprinse sunt consolidate şi alipite ansamblului original. Alipirea fragmentelor se face folosind o rășină epoxidică şi silice micronizate. În zonele de exfoliere se fac tiviri ce au pregătit o preconsolidare făcută punctual folosind primal în concentraţie de 10%.
Integrări volumetrice/ Chituiri rosturi
Integrarile volumetrice se fac doar la toate elementele litice care prezinta pierderi mari de material, incercandu-se a se reda cat mai posibil forma inițiala a pietrei. Pentru integrările volumetrice se folosește o combinație de materiale de restaurare de tip „Remmers” si nisip cuarțos (rație nisip/ mortar = 3/2)
Chituirile se fac sub nivel folosind mortare de restaurare de tip „Remmers”, care au o bună aderenţă la suport (pentru evitarea desprinderilor), etanșeizează̆ în faţa apei şi au aspect estetic şi o textură adecvată.
Consolidarea
Urmeaza consolidarea cu „Hasit” pe bază de silicat de etil, aplicat cu pensula în mai multe straturi. Prin consolidare se reface coeziunea dintre granulele sau fragmentele litice dispersate sau pe cale de a se dispersa în procesul de degradare. Consolidantul trebuie să penetreze suficient de adânc, să ajungă la partea stabilă a pietrei.
Integrări cromatice
Pe zonele chituite se efectuează un retuş̦ cromatic care urmăreşte atenuarea contrastelor existente, vizibile în special de la distanță̆. Se folosesc pigmenți minerali naturali în suspensii apoase, aplicate prin pensulare.
Hidrofobizarea
Hidrofobizarea este ultima operație de intervenție menită să confere suprafeţelor litice o rezistenţă sporită la contactul cu apa. Tratamentul se aplica întregii suprafeţe prin pulverizare. Produsul astfel aplicat nu închide complet porii pietrei sau ai mortarului aplicat dar împiedică̆ pătrunderea apei lichide în profunzime şi apariția petelor datorate umidități
Pentru hidrofobizare se poate folosi substanţa „Remmers”.
Conformitate
Toate materialele şi substanţele folosite în procesul de restaurare trebuie sa fie compatibile cu materialul restaurat.
Sursa: Olteanu, I., 2015, Piatra în patrimoniul românesc, degradări specifice şi tratamente adecvate, Editura ACS. Colecția științifica, București.