Prin definiție, stucatura reprezintă un “ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos”.
Detaliu stucatură cu scena Cina Cea de Taină
Stucaturile sunt ușor de modelat în decor sau în relief, pentru pereți, tavane, etc. atât pentru spațiile interioare, cât și pentru cele exterioare.
Compoziție
De obicei, stucaturile sunt compuse dintr-un amestec de var sau gips cu nisip și apă zdrobite sau arse.
Istoric/Evoluție
Stucaturile se folosesc încă din antichitate și reprezintă una dintre cele mai comune materiale tradiționale de construcție.
Grecii antici foloseau tencuiala cu var pentru realizarea pereților în relief, simulând arhitectura monumentală. Egiptenii foloseau stucul pentru a crea statui figurale, sculptate, dar și pentru alte obiecte diverse.
De asemenea, pentru realizarea construcțiilor metalice au fost utilizate stucaturile din ipsos, ca suport pentru statuile grecești din bronz, precum și pentru forme turnate pentru decorarea vaselor din același material.
Până la sfârșitul anilor 1800 stucul a fost pe bază de var, iar apoi componența acestuia a fost determinată de popularizarea cimentului Portland. Odată cu integrarea cimentului Portland în compoziție, stucul a devenit mai versatil și și-a extins perioada de durabilitate.
Stucaturile au reprezentat un rol esențial în spațiile interioare, aducând un plus acestora, alături de compozițiile pictate, pardoselile de mozaic și ansamblurile sculpturale.
În zilele noastre, gipsul(compozitia chimică: sulfat de calciu hidratat) este preferat datorită proprietății sale de a se întări imediat și pentru că are o contracție mai mică în comparație cu varul.
Brief history on Stucco and how it’s used for homes | Nurse Stucco
Exterior Stucco (buildingconservation.com)
22Preserve-Brief-Stucco.pdf (nps.gov)
Microsoft Word – Miha si Iulia_v4_corrected.doc (valahia.ro)
