Monumentele istorice sunt bunuri imobile, construcţii şi terenuri situate pe teritoriul României (sau în afara graniţelor, proprietăţi ale statului român), semnificative pentru istoria, cultura şi civilizaţia naţională şi universală. Ele sunt parte din patrimoniul cultural national şi sunt protejate prin lege.
Din punct de vedere a naturii monumentului istoric acestea sunt grupate in patru categorii:
- Monumente de arheologie
- Monumente de arhitectura
- Monumente de for public
- Monumente memoriale si funerare
Din punct de vedere al valorii monumentele istorice se împart in doua categorii:
- Grupa A – monumente istorice de valoare naționala sau universala
- Grupa B – monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local
Toate monumentele istorice sunt înscrise într-o lista naționala (Lista Monumentelor Istorice – LMI) aprobata prin ordin de ministru si au o codificare ce include acronimul județului, un număr roman care definește natura monumentului de (de la I la IV), o litera mica (m pentru monument, a pentru ansamblu sau s pentru sit arheologic), o litera mare care prezinta valoarea monumentului (A sau B) si desigur un număr de ordine unic la nivel național.
Includerea in lista monumentelor istorice se realizează prin clasare in temeiul prevederilor Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republica, cu modificările si completările ulterioare si normelor metodologice de clasare si inventariere a monumentelor istorice aprobate prin Ordinul Ministrului Culturii si Cultelor nr. 2260/2008, cu modificările si completările ulterioare, prin emiterea unui ordin al Ministrului MCC.