Ce înseamnă a conserva un bun cultural?
Procedeul de conservare al unui monument istoric sau al unui obiect de patrimoniu se referă la un ansamblu de activități cu caracter permanent, având ca scop contracararea acțiunii tuturor factorilor care intervin în mecanismul proceselor de deteriorare sau de distrugere a bunurilor culturale, care pot fi efectuate de un conservator acreditat1.
Valorificarea expozițională, temporară sau permanentă a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural național mobil se face numai în spații corespunzătoare. Spațiul trebuie să fie salubru și stabil din punctul de vedere al microclimatului, nivelul iluminării trebuie reglat în funcție de gradul de sensibilitate la degradarea fotochimica, să nu depășească nivelul maxim admis de lucși2.
Ce presupune conceptul de restaurare?
Restaurarea se referă la orice intervenție competentă asupra unui monument sau obiect de patrimoniu, menită să refacă unitatea potențială a operei fără a produce un fals istoric și estetic, a stopa procesele de degradare, păstrând cât mai mult posibil din original și din semnificația inițială a obiectului asupra căruia se intervine, precum și urmele trecerii timpului3.
Restauratorul intervine asupra operei printr-o serie de operațiuni care vin în sprijinul ei fără a o atinge, printr-un demers științific riguros în vederea reconstituirii textului autentic al operei. Acest proces neinvaziv poartă numele de RESTAURARE PREVENTIVĂ. Esența abordării acestui proces este determinarea condițiilor necesare cunoașterii istorice și estetice a operei de artă, evaluarea stării de conservare și a structurii materiale, aprecierea condițiilor ambientale4. Acestea se realizează prin multiple mijloace științifice.
Restaurarea preventivă este succedată de restaurarea propriu-zisă, adică de intervenția asupra materiei. Restaurarea bunurilor culturale se efectuează numai de către restauratori acreditați conform legii.
Actul de restaurare nu-și propune să creeze un bun cultural mobil nou. El urmărește să îl aducă la o stare, la un aspect care să transmită cât mai complet funcția sa originală5.
În timpul procesului de restaurare specialistul are în vedere respectarea următoarele principii:
- Păstrarea în totalitate a părților originale din obiect. Nici o intervenție nu trebuie să înlăture, să diminueze, să falsifice părți ale obiectului.
- Folosirea unor materiale similare celor originale sau, dacă nu este posibil, acestea să aibă proprietăți fizico-mecanice cât mai apropiate celor originale.
- Utilizarea unor materiale, substanțe care au fost experimentate, testate în condiții controlate, suficient de riguroase pentru a fi concludente în determinarea incompatibilităților și efectelor secundare.
- Folosirea unor materiale, substanțe reversibile care pot fi îndepărtate ulterior, fără a afecta starea obiectului. Materialele nereversibile se vor folosi numai în situații limită în care utilizarea lor ar constitui singura modalitate de salvare a obiectului.
- Toate intervențiile asupra obiectului, din punctul de vedere al naturii, poziționării, completării zonelor lacunare trebuie să se poată observa fie prin examinare directă, fie prin intermediul documentației din dosarul de restaurare.
- Nu se vor face completări dacă lipsește mai mult de 50% din original (Restaurarea se oprește unde începe ipoteza).
Urmărirea evoluției stării obiectului restaurat prin efectuarea de controale periodice.
